Există tot mai multe dovezi că nivelul de magneziu scăzut poate determina și/sau agrava bolile cardiovasculare, dar și că administrarea de magneziu este extrem de utilă în tratamentul acestora. Hipomagneziemia este o condiție obișnuită printre pacienții cardiovasculari spitalizați, fiind prezentă la peste 65% dintre cei internați în serviciile de urgență.

În prezent, infarctul miocardic și accidentul vascular cerebral se plasează în fruntea listei cauzelor de deces și invalididate, concurate îndeaproape numai de afecțiunile oncologice. Atât infarctul de  miocard cât și accidentul vascular cerebral au la bază ateroscleroza, care afectează predilect, în ordine descrescătoare, teritoriul coronarian, cerebral, arterele membrelor inferioare, aorta și rețeaua arterială mezenterică. Studii pe animale au demonstrat  că animalele tratate cu magneziu  dezvoltă mai rar ateroscleroză, chiar dacă sunt supuse unei diete bogate în grăsimi.

Deficitul de magneziu constituie un factor aterogen cu pondere secundară în raport cu factorii de risc considerați majori: hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, fumatul, hipercolesterolemia și stresul. Toți acești factori de risc sunt însă condiționați sau potențați de un deficit de magneziu. Pe de altă parte, fără excepție, acești factori de risc coronarian induc pierderi exagerate de magneziu, care pot cauza un deficit de magneziu.

Efectele cardioprotectoare ale magneziului au fost descrise pentru prima dată de Zwillinger în anul 1935, iar 50 de ani mai târziu, Iseri și French numeau magneziul “blocantul de calciu natural”. În patologia cardiovasculară, magneziul are efect antiischemic și antianginos dar și antiaritmic, îmbunătățește contractilitatea miocardului și ameliorează astfel capacitatea de efort a pacienților cardiaci. Totodată, magneziul îmbunătățește metabolismul miocardului și tonusul vascular. Nu în ultimul rând, magneziul reduce incidența morții subite cardiace.

Acidul orotic, pe de altă parte, este o substanță deosebit de valoroasă pentru pacientul cardiovascular. Felix Meerson a fost primul care a recomandat folosirea acidului orotic la pacienții cardiovasculari și a demonstrat că acidul orotic crește performanța miocardului.

Acidul orotic posedă acțiune antiaterosclerotică și acțiune miocardioprotectoare. Acidul orotic facilitează adaptarea miocardului la solicitări crescute în mod acut, cum ar fi suprasarcina masei miocardice restante după infarct miocardic, diminuând riscul instalării insuficienței cardiace. Reacția miocardică adaptivă implică sinteze crescute de proteine (în principal miofibrile), acizi nucleici, glicogen, adenin-nucleotid, etc. Acțiunea miocardoprotectoare dovedită de acidul orotic în diferite sisteme experimentale dar și clinice, ar putea fi explicată și printr-o acțiune antiapoptotică. Insuficiența cardiacă se caracterizează printr-o rată ridicată de apoptoză, de care depinde supraviețuirea pacientului.

Asocierea acidului orotic la schema de tratament a pacientului cardiovascular, a ameliorat performanțele cardiace, probabil ca urmare a stimulării sintezelor proteice și nucleare la nivelul miocardului. Efectul protector al acidului orotic asupra cordului operat este de asemenea menționat în literatură.

Din combinația de magneziu și acid orotic rezultă orotatul de magneziu, o sare de magneziu cu importante beneficii asupra aparatului cardiovascular. Printre acestea se numără: creșterea contractilității miocardului, îmbunătățirea toleranței la efort a pacienților cu boli coronariene, reducerea modificărilor aterosclerotice ale inimii și vaselor de sînge, efect cardioprotector benefic în profilaxia infarctului miocardic, creșterea rezistenței miocitelor la ischemie cu evoluție favorabilă post infarct miocardic, creșterea ratei de supraviețuire și îmbunătățirea simptomatologiei clinice la pacienții cu insuficiență cardiacă congestivă.

  1. Franklin L. Rosenfeldt. Metabolic Supplementation with Orotic Acid and Magnesium Orotate.Cardiovascular Drugs and Therapy 1998;12:147–152
  2. Michael Shechter. Magnesium and cardiovascular system. Magnesium Research 2010; 23 (2): 1-13.
  3. H.G. Classen. Magnesium orotate - experimental and clinical evidence. Rom J Intern Med.2004;42(3):491-501.
  4. Corneliu Zeană. Magnesium orotate in myocardial and neuronal protection. Rom J Intern Med. 1999 Jan-Mar;37(1):91-7.
  5. Floyd Frost. Studies of mineral and cardiac health in selected populations. Rolling revision of the WHOGuidelines for drinking-water quality. World Health Organization, Geneva, 2004.
  6. A. Rosanoff. The Magnesium Hypothesis of Cardiovascular Disease.The Missing Mineral—Magnesium.A Review of the Peer-Reviewed Science. January, 2013.

 

© 2016 WÖRWAG Pharma GmbH & Co. KG - - Informațiile privind sănătatea personală disponibile pe www.woerwagpharma.ro sunt publicate exclusiv în scop informativ și nu înlocuiesc un consult, un examen medical sau un diagnostic personalizat stabilit de un cadru medical calificat. Informațiile prezentate pe www.woerwagpharma.ro nu pot fi utilizate în scopul diagnosticării și/sau administrării de medicamente pe cont propriu. Vă rugăm să citiți clauzele privind declinarea răspunderii și indicațiile referitoare la drepturile asupra imaginilor.

Citește mai mult