Vitamina D și magneziul protejează oasele împotriva osteoporozei

Este bine cunoscut faptul că unul dintre elementele structurale fundamentale ale oaselor și dinților este calciul. Cu toate acestea, în compoziția oaselor intră multe alte componente în afară de calciu. Un astfel de component, foarte important, este magneziul. În ultimii ani, din ce în ce mai multe persoane suferă de deficit de magneziu. Vitamina D şi magneziul sunt indispensabile pentru absorbţia calciului din alimentaţie şi fixarea sa la nivelul oaselor. Dacă acestea nu sunt disponibile, sistemul nostru locomotor nu poate funcționa corect. Pentru un aport optim de calciu in oase și articulații sănătoase, calciul trebuie administrat întotdeauna în combinație cu magneziu și vitamina D. Astfel, o dietă bogată în alimente care conțin vitamina D și magneziu poate contracara deficiența acestor nutrienți esențiali. Benefică poate fi și administrarea de medicamente bogate în vitamina D, pentru prevenirea sau ameliorarea osteoporozei.

TEME DISCUTATE

Ce este osteoporoza?

Osteoporoza, sau pierderea de masă osoasă, este o afecţiune caracterizată prin diminuarea densităţii osoase şi prin tendinţa oaselor de a se fractura ușor. Aceasta se manifestă atunci când raportul dintre sinteza și resorbția osoasă este în favoarea resorbţiei. În acest caz, formarea oaselor încetineşte şi distrugerea osoasă se accelerează. Ambele procese fac parte din remodelarea regulată a oaselor, prin care țesutul osos vechi este descompus și refăcut continuu. Drept urmare, întregul schelet omenesc este reconstruit o dată la șapte - zece ani. Hormonii estrogeni și androgeni protejează oasele de pierderi minerale crescute. Însă, odată cu menopauza, nivelul de estrogen la femei scade – ceea ce face ca femeile mai în vârstă să fie mai predispuse la osteoporoză, faţă de bărbații de aceeași vârstă. În circa 95% din cazuri este vorba despre osteoporoză primară. Pe de altă parte, pacienții diabetici sunt afectați în principal de osteoporoză secundară, dezvoltată ca o complicație a altor boli; sunt afectați și pacienții sub tratament cu cortizon sau cei care suferă de hipertiroidism. Osteoporoza afectează în particular corpul vertebral și colul femural deoarece acestea sunt, în primul rând, destul de fragile, și în al doilea rând trebuie să susțină o greutate mare. Și celelalte oase ale scheletului sunt predispuse la fracturi.

Deficitul de magneziu și deficitul de vitamina D pot agrava osteoporoza

Dacă cei doi biofactori, vitamina D și magneziul, care sunt fundamentali pentru sinteza osoasă, nu sunt disponibili, progresia osteoporozei se poate accelera. Conform unor descoperiri recente, magneziul este implicat în formarea oaselor. Dacă în timpul sintezei osoase nu există magneziu suficient densitatea osoasă se reduce. Termenul de osteoporoză indică deja o lipsă de calciu la nivelul oaselor – dar nu neapărat și în alte părți ale corpului. Calciul iese din oase și ajunge în sânge. În acest context, o dietă bogată în magneziu și vitamina D poate ajuta la refacerea rezervelor de calciu din oase. Mișcarea regulată favorizează consolidarea oaselor, prin faptul că stimulează sinteza osoasă. În plus, mișcarea este benefică și pentru întărirea musculaturii; mușchii flasci și slăbiți au un impact negativ asupra masei osoase. Plimbările regulate, dansul sau puțină gimnastică ajută la menținerea densității osoase – fiind în același timp activităţi relaxante!

De ce este importantă vitamina D pentru structura osoasă?

Vitamina D este responsabilă pentru multe funcții importante ale organismului. Este, spre exemplu, un biofactor indispensabil pentru buna funcționare a sistemului imunitar! Vitamina D joacă un rol esențial și în asimilarea calciului în corp, precum indică denumirea sa științifică de „colecalciferol”. Aceasta controlează absorbția și utilizarea calciului din alimentație. Dacă vitamina D este disponibilă într-o cantitate insuficientă, în sânge nu va pătrunde suficient calciu prin pereții intestinali, și nivelul de calciu scade – indiferent de aportul de calciu din alimentație. Deși calciul în doze mari poate pătrunde în sânge pasiv (fără ajutorul vitaminei D), acest lucru se întâmplă într-o proporție neglijabilă. În special la bebeluși și copii mici, situația se poate agrava deoarece aceștia au nevoie de mult calciu pentru oasele lor în creștere. În consecință, li se administrează adesea vitamina D, ca măsură preventivă împotriva rahitismului. În cazul acestei boli – denumită și „înmuierea oaselor” – oasele au nevoie de calciul esențial, în caz contrar rezultând o mineralizare deficientă a acestora, care conduce la scurtarea și deformarea membrelor. De asemenea, deficitul de vitamina D poate agrava bolile specifice vârstei a treia, precum osteoporoza.

Ce este vitamina D și cum este sintetizată?

Vitamina D este una dintre puținele vitamine care pot fi sintetizate de organism. Totuşi, denumirea de „vitamină” nu este tocmai potrivită, fiind de fapt un prohormon. Cu toate acestea, din motive istorice, s-a păstrat denumirea de „vitamina D”. Aceasta este activată de razele soarelui – mai precis, de radiațiile UV-B – la nivelul pielii. Vitamina D3 este sintetizată din dehidrocolesterol. Din sânge, aceasta ajunge în ficat, unde este convertită în formă de depozit.

Pentru un adult sănătos, care se plimbă zilnic aproximativ 20-30 de minute prin soare, este ușor să își asigure necesarul de vitamina D. În zilele frumoase de vară, în circa 30 de minute, se sintetizează aproximativ 250 de micrograme de vitamina D. După aceea, corpul opreşte efectiv sinteza, pentru a preveni o supradoză cauzată de raze solare în exces. Surplusul de vitamina D poate fi stocat în țesutul adipos, pentru a fi accesat și activat apoi în lunile de iarnă, când soarele nu este suficient de puternic pentru a emite suficiente raze UV-B pentru sintetizarea unei noi cantități de vitamina D. Așadar, este important să ne asigurăm suficiente rezerve în timpul verii, pentru un nivel optim de vitamina D!

Sinteza vitaminei D stimulată de razele solare – este chiar atât de simplu?

Pentru ca vitamina D să poată fi sintetizată de organism, trebuie să expunem suficientă piele descoperită la soare. Îmbrăcămintea în exces și cremele solare cu factor înalt de protecție pot interfera cu sinteza vitaminei D, împiedicând razele UV-B să ajungă la piele. Să aplicăm atunci cremă solară în cantități mai mici? Aceasta este o veritabilă dilemă, în contextul în care există tot mai multe avertismente justificate despre pericolul cancerului de piele.

În lunile de iarnă, lumina solară nu este suficientă pentru acoperirea necesarului de vitamina D3. În Europa Centrală, unghiul de incidență al radiației solare este atât de mic, încât razele UV-B atât de necesare nu pot nici măcar să ajungă la noi. La nord de paralela 42, în locaţii precum Barcelona sau Boston, iarna cuprinde lunile noiembrie - februarie; la nord de paralela 52, în locaţii precum Berlin sau Edmonton, iarna poate să dureze chiar din octombrie până în martie. Persoanelor cu pielea mai închisă la culoare le este mai greu să sintetizeze vitamina D3 decât celor cu pielea mai deschisă la culoare – cu cât pielea este mai închisă la culoare, cu atât este mai lentă sinteza vitaminei D. În compensație, pielea mai întunecată este mai bine protejată împotriva acțiunii adverse a radiației solare, putând astfel să fie expusă mai mult timp la soare fără riscul de a se arde. Până la urmă, soluţia dilemei se află, ca de obicei, la mijloc: Razele solare direct pe piele sunt benefice – dar dacă intenționați să petreceți ore în șir în aer liber, nu uitați niciodată să aplicați cremă de protecție! Nu vă expuneți la soare pentru o perioadă prea îndelungată și faceți-o doar conform tipului dvs. de piele.

În orice caz, în lunile de iarnă lumina solară nu este suficientă pentru acoperirea necesarului de vitamina D3. În Europa Centrală, unghiul de incidență al radiației solare este atât de mic, încât razele UVB atât de necesare nu pot nici măcar să ajungă la noi. La nord de paralela 42 (pe teritoriul aproximativ al Barcelonei sau Bostonului), această perioadă cuprinde lunile noiembrie - februarie; la nord de paralela 52 (aproximativ pe teritoriul Berlinului sau Edmontonului), această perioadă cuprinde lunile octombrie-martie. Persoanelor cu pielea mai închisă la culoare le este mai greu să sintetizeze vitamina D3 decât celor cu pielea mai deschisă la culoare – cu cât pielea este mai închisă la culoare, cu atât este mai lentă sinteza vitaminei D. În compensație, pielea mai întunecată este mai bine protejată împotriva acțiunii adverse a radiației solare, putând astfel să fie expusă mai mult timp la soare fără riscul de a se arde. Soluția acestei dileme se poziționează, ca de obicei, la mijloc: Razele solare direct pe piele sunt benefice – dar dacă intenționați să petreceți ore în șir în aer liber, nu uitați niciodată să aplicați cremă de protecție! Nu vă expuneți la soare pentru o perioadă prea îndelungată, și faceți-o doar conform tipului dvs. de piele.

Vitamina D în alimente

Din fericire, vitamina D3 poate fi asimilată din alimente – dar într-o cantitate limitată. Poate vă amintiți de porția zilnică de ulei din ficat de cod pe care o primeați, spre frustrarea dvs., copil fiind în anii 1960. Vitamina D3 se găsește din abundență îndeosebi în pește gras și fructe de mare, dar și în ouă și produse lactate. Persoanele vârstnice au nevoie de o cantitate mai mare de vitamina D, datorită riscului crescut de osteoporoză. Acestea sunt mai puțin mobile, ceea ce face ca timpul petrecut în aer liber să fie mai scurt. În plus, producția la nivelul pielii scade considerabil odată cu avansarea în vârstă. Din punct de vedere nutritiv, este mai dificil pentru vârstnici să își asigure necesarul de vitamina D sau chiar să compenseze nevoile multiple pe care aceştia le au. Pentru a contracara deficitul de vitamina D, ar trebui să luăm suplimente cu vitamina D.

Care este rolul magneziului în oase?

În primul rând, magneziul este cunoscut pentru funcția sa la nivelul musculaturii. Toți mușchii au nevoie de magneziu pentru a se relaxa la finalul unui efort fizic. În consecință, deficitul de magneziu se poate manifesta prin crampe musculare apărute mai ales noaptea și tulburări ale ritmului cardiac – deoarece inima nu este altceva decât un mușchi. De asemenea, acesta joacă un rol important pentru sănătatea femeilor, datorită efectului său antispastic. Magneziul poate fi stocat în organism – nu în rezervele de țesut adipos, precum în cazul vitaminei D, ci în oase și dinți. Circa 60% din cele 25 g de magneziu care există în corpul nostru sunt concentrate în oase și dinți. Doar circa 1% din întreaga cantitate de magneziu este transportat, prin intermediul proteinelor, în sânge. Restul de magneziu este distribuit în mușchi și în țesuturile moi, unde aderă la ATP (adenozin trifosfat, combustibilul celulelor noastre), de exemplu, pentru a-și îndeplini rolul. Magneziul stocat în oase nu este pasiv, ci contribuie la stabilizarea, creșterea și mineralizarea osoasă. În eventualitatea unei carențe, funcțiile fundamentale nu mai pot avea loc și bolile, precum osteoporoza, se pot agrava. Așadar, atât calciul, cât şi magneziul sunt importante pentru celulele osoase. În consecință, calciul și magneziul trebuie asigurat în cantități îndestulătoare, atât prin dieta zilnică, cât și prin băuturi, precum apa minerală. Dacă a fost detectată deja o deficiență, aceasta trebuie tratată corespunzător cu medicamente. Un alt rol important al magneziului este activarea vitaminei D. Vitamina D – sau, mai precis, – calcitriolul reglează la rândul său resorbția calciului și a magneziului în intestinul subțire. Din această cauză, ambii biofactori influențează în mod crucial și direct absorbția acestora din alimente.

Care este cantitatea optimă de magneziu de care oasele noastre au nevoie?

Din moment ce dieta noastră obișnuită include relativ puțin magneziu, o ușoară carență de magneziu este destul de comună. Există mulți alți factori în viața cotidiană care conduc la utilizarea sau eliminarea unei cantități mai mari de magneziu decât în mod obișnuit.

În timpul exercițiilor fizice, de exemplu, funcția musculară crescută consumă magneziu, care este eliminat suplimentar și prin transpirație. Persoanele cu boli cronice, precum diabetul, elimină și ele mai mult magneziu. În funcție de vârstă și de sex, persoanele sănătoase au nevoie de un aport de 300 mg - 400 mg de magneziu, conform recomandărilor Societății de Nutriție din Germania. Cei care fac parte dintr-un grup de risc sau ale căror nevoi sunt crescute datorită medicamentației, trebuie să consulte doctorul înainte de a suplimenta magneziul în vederea prevenirii unui deficit.

Alimente bogate în magneziu

Sursele de magneziu includ cereale, nuci, germeni, quinoa, semințele de floarea soarelui, susanul și migdalele. Algele marine și anumite ape minerale conțin magneziu în mod natural. Astfel, când achiziționați apă minerală, pe lângă conținutul de calciu, fiți atenți la conținutul de magneziu pe litru. Vești bune pentru iubitorii de ciocolată: 100 g de pudră de cacao conțin 420 mg de magneziu. Astfel, consumați frecvent puțină ciocolată neagră pentru sănătatea oaselor dvs.; și ciocolata amăruie conține circa 292 mg de magneziu, în funcție de conținutul de cacao. Vegetarienii sunt mai avantajați decât carnivorii – cel puțin dacă le place tofu. Produsele pe bază de soia au un conținut de magneziu de aproximativ 260 mg la 100 g.

Prevenția osteoporozei presupune mai mult decât calciu

Atunci când vă gândiți la osteoporoză, nu vă limitați doar la oase și la cantitatea necesară de calciu – procesele complexe ale organismului nostru au nevoie de mult mai mult pentru o bună funcționare. Doar folosind calciu în combinaţie cu un nivel echilibrat de magneziu și de vitamina D puteți preveni eficient osteoporoza și permite calciului să ajungă acolo unde este nevoie de el. Nu uitați niciodată să discutați măsurile de prevenție cu doctorul dvs., deoarece acestea trebuie personalizate pentru fiecare caz în parte.

  1. Cosman F,Crittenden DB,Adachi JD et al. Romosozumab Treatment in Postmenopausal Women with Osteoporosis. N Engl J Med: 375:1532-43, 2016.
  2. Osman F, Lindsay R, LeBoff MS, Jan de Beur S, Tanner B. 2013 Clinician’s guide to prevention and treatment of osteoporosis. By National Osteoporosis Foundation.
  3. Abraham GE, Grewal H. A total dietary program emphasizing magnesium instead of calcium: Effect on the mineral density of calcaneous bone in postmenopausal women on hormonal therapy. J Reprod Med. 1990;35:503–507.

 

© 2016 Wörwag Pharma GmbH & Co. KG - - Informațiile privind sănătatea personală disponibile pe www.woerwagpharma.ro sunt publicate exclusiv în scop informativ și nu înlocuiesc un consult, un examen medical sau un diagnostic personalizat stabilit de un cadru medical calificat. Informațiile prezentate pe www.woerwagpharma.ro nu pot fi utilizate în scopul diagnosticării și/sau administrării de medicamente pe cont propriu. Vă rugăm să citiți clauzele privind declinarea răspunderii și indicațiile referitoare la drepturile asupra imaginilor.

Citește mai mult